Pages

Cum să desenezi fața unei fete

Recomand cartea Manga for the Beginner, de Christopher Hart
Exercițiul din video e doar unul dintre cele propuse în carte.

De reținut: lasă distanță de un ochi între ochi atunci când desenezi.
Așa o să-i plasezi la distanță corectă.
Deci în loc de doi ochi, îți imaginezi 3. Cel din mijloc e invizibil.

TEMĂ: Încearcă mereu să desenezi fețe de oameni. Nu e rețetă mai bună decât exercițiul constant.


Cum să desenezi flori simple

Arată binișor. Hai să vedem cum poți să faci și tu:



Începi cu niște simple elipse sau cercuri. Nu contează prea mult forma.
În ele faci similar câte un cerc sau elipsă mai mică.
Pe urmă, tot cu linii fine împarți floarea în petale.
La final, cu linii hotărâte desenezi petalele.
Ștergi liniile ajutătoare și dacă vrei mai pui și ceva culoare.

Principiul e același peste tot: începi cu linii fine, fără multe detalii, adaugi treptat detalii și la final trasezi liniile definitive. Va ieși mult mai bine decât dacă încerci să pui pe hârtie forma finală a florii din prima.

TEMĂ: Încearcă să desenezi 5 flori diferite. Te poți inspira din natură sau din Google Images dacă vrei să pară mai reale. Dar aplică modul de lucru observat în lecția video.

Hai să umplem lumea de flori, dacă tot e primăvară! :)

Desenăm oameni: fețe comice din imaginație


Vezi aici tutorialul video:




TEMĂ: Desenează 20 de forme diferite (triunghiuri, dreptunghiuri, cercuri, pătrate, romb, trapez și ce mai vrei). Aplică aceleași reguli ca în demonstrația video ca să obții 20 de fețe de oameni desenate din imaginație. Trimite-mi prin email rezultatul.

E doar începutul. Dar cred că din start vei reuși să desenezi ca niciodată fețe de oameni. Succes!

Stai liniștit... vom ajunge să desenăm și fețe care să respecte anumite proporții. Dar începem cu ce e cel mai ușor.

Lecție de perspectivă (ultima din zece)

Am parcurs lecții despre perspectiva cu un punct de fugă. Trebuie să le vezi ca o temelie. Peste ele vom clădi mai tâziu alte seturi de lecții.

Hai să vedem, de ce nu e suficient să știi perspectiva cu un punct de fugă. Ce aduc în plus alte tipuri de perspectivă.

Știi cum să desenezi un rând de clădiri. O stradă care duce undeva departe. Dar ce faci dacă vrei să desenezi o intersecție? Colțul unei clădiri? În primul rând privești. Și observi. Ce avem?

Iată! Avem linii verticale. Și avem două tipuri de linii diagonale. Spre stânga - se întâlnesc într-un punct în stânga - undeva în afara cadrului. Și spre dreapta - la fel. Acele puncte sunt puncte de fugă și sunt două. Deci avem perspectivă cu două puncte de fugă. Care poate fi o poveste în 10 lecții. :)


Deocamdată e suficient să știi că există. Și simplificat arată așa:
- o linie de orizont
- pe ea două puncte de fugă, din care duci linii ajutătoare
- și ai trei tipuri majore de linii: spre punctul de fugă din stânga, spre punctul de fugă din dreapta și verticale

Așa vei putea contrui și desene de interior în care privești spre colțul camerei, nu spre un perete.

Și apoi mai e perspectiva cu 3 puncte de fugă:
aici liniile care ar fi fost verticale la perspectiva cu 2 puncte de fugă, nu mai sunt verticale ci merg și ele într-un punct de fugă care dă adâncimea sau înălțimea - e corect ca obiectele să fie văzute mai mici cu cât sunt mai departe de privitor. Perspectiva cu 3 puncte de fugă e ceva mai dificil de folosit, dar îți dă rezultate super. 

Aici privim de sus:
- linia oriontului e sus
- al treilea punct de fugă e jos


Aici privim de jos:
- linia orizontului e jos
- al treilea punct de fugă e sus

Deocamdată ne oprim cu lecțiile de perspectivă. Desigur, poți oricând să aprofundezi, să repeți, să exersezi, să experimentezi. Și e perfect dacă încerci în toate desenele tale să aplici și cunoștințele noi. Dacă faci un peisaj, de ce n-ai desena un drum care se pierde la orizont, sau un rând de pomi care dispare cu distanța? E mai bine să încerci și să greșești, decât să nu încerci.

Nu prea vom putea trece la lecții de perspectivă cu 2 puncte de fugă și 3 puncte de fugă până nu exersăm suficient de bine perspectiva cu un punct de fugă. Trebuie să intre în sânge. În ochi. În imaginație. Și în mână - pentru îndemânare trebuie exercițiu regulat. :)

Temă. Nu. Pentru că încă e vacanță. :)

Dar revenim curând cu alte lecții la care n-o să stăm cu liniarul să calculăm prea multe. Mai precis: lecții despre cum desenăm oamenii.


PROVOCARE:
Dacă te-au ajutat lecțiile parcurse până aici, recomandă blog-ul prietenilor tăi care crezi că le-ar parcurge cu drag. Blog-ul ăsta e mic de tot fără vizitatori... E un pic ciudat să ții lecții cu sala aproape goală. :) M-ar stimula să am măcar 2-3 elevi care să-mi trimită regulat teme rezolvate prin email.

Sursa imaginilor:
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/f8/8d/e1/f88de1884482bb6324a6396060efe4d7.jpg
https://www.craftsy.com/blog/wp-content/uploads/2013/07/cropped.jpg
http://thevirtualinstructor.com/images/twopointperspectiveabovethehorizonline.jpg
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/3e/37/2b/3e372bc0bd14b947511e589305b8adf2.jpg
https://i.ytimg.com/vi/Xnbb1ye0LxA/maxresdefault.jpg


Lecție de perspectivă (a noua din zece)


O mică demonstrație în Krita.
Am pornit cu niște forme aproape la întâmplare.
Culori deschise la orizont și închise în apropiere.
Am trasat linia orizontului și linii ajutătoare spre ea.
Iar apoi m-am folosit de linii ca să modelez formele.

Am adăugat ceva stâlpi și ceva la orizont - nu contează ce, dar pare gigantic din cauza perspectivei.
Niște nave care zboară spre... departe.

Dă un aer de mister, de necunoscut, de științifico-fantastic.

Lecția? Am fost rapid, am construit o lume a mea - pentru că am învățat să folosesc perspectiva cu un punct de fugă. Să duci privitorul în scena ta, să i se pară că e în lumea ta... nu e lucru mic, dar după cum se vede - nu e foarte complicat.

Temă?
Nu. Am intrat în vacanță. Ura! :)


Lecție de perspectivă (a opta din zece)

TEMA NR. 13 „Răsfoiește” video-urile de mai jos.

Asta înseamnă că:
- vezi 1-2 minute măcar din fiecare video
- încerci să observi unde e punctul de fugă (dai pe sărite unde e plictisitor, le găsești aici când vrei să vezi detaliat, nu e nicio rușine să faci asta)
- încerci să vezi linia orizontului
- observi ce se întâmplă cu liniile verticale, orizontale și cele care merg spre punctul de fugă
- te gândești ce anume e ușor de făcut (gen: asta aș putea face și eu)
- te gândești ce anume e greu (gen: asta n-aș putea fără să am modelul în față)
- observi cum detaliile fac desenul plăcut de privit

Așadar, aici vezi cum se desenează un interior:

Aceleași reguli, dar poți fi deja în Veneția



Îmi place mult aici cum cobori treptele. Da, chiar poți să desenezi asta. Nici mie nu-mi vine să cred. Poate într-o zi încerc.

Haha. Camera ta văzută de sus. Un mod interesant de a folosi perspectiva cu un punct de fugă.

Tot de sus văzut, poți face un oraș. Hm... Alea, toate-s cutii, nu? Și cutii știm desena.

Sau blocuri privite de jos în sus. Hmm... Nu pare prea greu.


Și până la urmă și ceva simplu, dacă pui culoare poate arăta grozav de bine.

Da. Îți ia câteva minute să prinzi regulile pentru perspectiva cu un punct de fugă, dar ani de zile poți tot să aprofundezi, să încerci ceva nou, să vezi rezultatul altor artiști.

Și asta e farmecul. Să prinzi timp liber când ai o foaie și un creion și în loc de schițele obișnuite pe care le faci din plictiseală, să mai încerci din când în când ceva în spațiu. Dacă alții pot astăzi, și tu poți - chiar dacă nu mâine, poate că săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor... Și întotdeauna va fi loc de mai bine, chiar dacă la un moment dat prietenii o să creadă că ai puteri neobișnuite. :)

Ah. Ține minte: „1 point perspective” sau „one point perspective” - cauți pe YouTube sau în Google Images și ai oricând sute de surse de inspirație.

Lecție de perspectivă (a șaptea din zece)


TEMA NR. 12: Urmărește cu atenție exemplele de mai jos și felul în care se folosesc cunoștințele de perspectivă pe care le știi deja. Avem recapitulare, deci relaxare. :)

Linia orizontului 

Un punct de fugă plus linii ajutătoare 

Un pătrat în spațiu 

Îi găsim centrul 

Ducem o perpendiculară pe linia orizontului: 

Și apoi din vârful ei linii spre colțurile pătratului. Avem piramidă! :) 

Dar con? Trebuie să fie asemănător: 

Ne folosim de mijloacele laturilor - prin acele puncte ducem cercul - de fapt elipsă pentru că e în spațiu. Gata! 

Hai să urmărim o poveste, văzută de sus. Linia orizontului e înclinată deci unghiul camerei dă ceva suspans. E vedere de sus - am pus linia orizontului sus.


Câteva linii care ne dau deja un cadru în care putem visa povestea. 

Ducem linii paralele cu linia orizontului și mai ducem ceva linii spre punctul de fugă ca să obținem un pătrat în spațiu, care va di baza piramidei. 

Îi găsim mijlocul. 

Ducem perpendiculara pe linia orizontului. E exact ca și în cazul de mai sus, doar că linia orizontului nu mai e paralelă cu marginea foii și trebuie să fim atenți să nu ne înșele treaba asta. 

Un punct pe linie unde vrem să avem vârful piramidei și ducem liniile spre colțurile pătratului. 

Liniile groase le-am păstrat nefolosite până aici. Știi că e secretul nostru ăsta: folosim la început linii foarte fine, ca apoi să punem linii tari pentru linii finale. 

Ne folosim de punctul de fugă să adăugăm detalii: 

Nivelurile piramidei: 

Pe fața dinspre noi liniile sunt paralele cu linia orizontului: 

Restul știm deja: un drum... 

Pregătim un rând de copaci: 

Fie ei palmieri. Și apoi soare și nori. Norii de-aproape ne dau senzația că privim de undeva dintre nori.


Partea opusă soarelui va fi umbrită, în rest aproape orice culori îl face să pară un desen ceva mai terminat. Și vezi că perspectiva face tot farmecul. Dacă am sta să punem și detalii superbe și culori bine alese ar ieși un tablou de vis. Gândește-te cum ar fi să fie niște omuleți ca niște furnici plimbându-se pe drum și în schimb niște păsări mari aproape de noi - suntem cu capul în nori. Haha. :) 

Așa arată un desen la care n-am folosit perspectiva deloc. Oare cum ar arăta dacă fiecare turn de acolo ar fi pus în spațiu? Grozav! Dar nu e greșit să începi cu schițe de felul ăsta. Perspectiva e o unealtă de care te folosești când vrei și pe care o abandonezi când vrei. Nu e stres. :) 

Hai să mai vedem ceva corpuri rotunde în spațiu. Tot cu cutii pornim că e mai simplu. Și în ele vom pune elipse, cercuri etc. 

Nu mai povestesc partea asta. Deja le știi și e plictisitor. 

Dar parcă ești acolo și construiești. Nu? 

Avem un stâlp. 

Cam așa ar fi dacă l-am secționa din loc în loc pe orizontală: 

Și secțiunile n-ar fi decât pătrate în spațiu care are fiecare centrul lui. 

Și care pătrat poate conține un cerc. Nu? Care să treacă prin mijloacele laturilor. Geometrie de asta nu faci nici la facultate. Haha. Desenul nu e chiar joc pentru copii. :)) 

Și cercurile le poți uni obținând corpuri rotunde. 

Le poți uni cu ce linii vrei, inclusiv curbe. 

Și uite cum se pornește ceva interesant. O formă construită care arată bine / corect în spațiu, dar nu e cutie. Ne-am plictisit de cutii. Dar e o formă pusă într-o cutie - stâlpul. Cutia va fi mereu prezentă. 

Poate fi chiar un copac și uite ce real pare dacă e construit: 

Și coroana chiar dacă nu stai să pui detalii dacă o gândești ca pe o formă în spațiu e mult mai bine decât dacă o faci ca fiind ceva plat. Asta strică într-un desen - când totul e plat. Vei ajunge să desenezi forme care sar din pagină, care par reale. Asta e menirea lecțiilor de perspectivă. 

Și drumul chiar dacă nu stai să măsori - simplul fapt că aproape e mai lat și departe mai îngust dă sens poveștii. Iar celelalte detalii la fel. Nu contează ce-s chestiile negre. Dacă cele de mai aproape sunt mai mari și cele mai de departe sunt mai mici face sens, obținem ceva plăcut privirii.


Dar mai e un secret. Rămânem la corpuri rotunde. Dar mai e un secret: Linia orizontului nu înseamnă neapărat unirea cerului cu pământul. Se poate întâmpla să privești direct în jos. Într-o fântână, de exemplu. Linia orizontului e acolo jos. Nu prea contează unde. Și nici n-o vom prea folosi în desenul care urmează. Dar este un punct de fugă pe acea linie care va face tot desenul să aibă farmec.


Încearcă să vezi povestea asta fără să încerci să desenezi. 
Deci, o linie de orizont, un punct de fugă și niște cercuri concentrice în jurul punctului de fugă. Ușor cele care sunt aproape sunt mai distanțate între ele decât cele care sunt jos. Ca lemnele la calea ferată.

Și acum partea frumoasă: ne folosim de punctul de fugă ca să obținem straturi de pietre superbe. 

Mai unul.

Mai unul: 

Încă unul: și vezi că pietrele trebuie așezate frumos să se susțină unele pe altele, ca și cărămizile.

Ultimul rând. 

Dar nu-s cărămizi ci pietre. Așa că le facem să fie pietre. 

Aha. Nu-i rău. 

Și unele pietre nu-s chiar la fel de mari ca restul. În unele locuri au potrivit mai bine două. Unele-s chiar micuțe. Dar se simte rândul de pietre. 

Da. Prinde contur. 

Și da. Avem fântână. 

Jos e apă. 

Și partea de jos a pietrelor e mai umbrită decât partea de sus pentru că lumina bate de sus. 

Chiar la gura fântânii avem ceva lumină. 

Jos totuși lumina se pierde. 

Sus pentru că e aproape și e lumină se văd detalii mici. 

În schimb jos detaliile se pierd, se vede ca în ceață. 

Linia orizontului a dispărut. punctul de fugă e acoperit. Dar desenul folosește perspectiva cu un punct de fugă, Zi-mi și mie. Nu e grozav să știi asta? :)